Folosire coduri de bare sau tehnologie RFID?
La baza functionarii sistemelor de identificare automata se afla principiului numarului de inmatriculare. O placuta de inmatriculare furnizeza o informatie primara care permite doar identificarea autoturismului. Citindu-l nu putem sti amanunte ca proprietarul, marca, culoarea sau anul de fabricatie ale acestuia. Pe baza numarului de inmatriculare insa se pot cauta aceste informatii in baza de date a Politiei.
In acelasi mod functioneaza si sistemele de identificare automata: odata citit purtatorul de informatie (eticheta cu cod de bare, card magnetic sau tag RFID) putem cauta intr-o baza de date informatii suplimentare legate de obiectul respectiv.
De exemplu in cazul unui produs dintr-un magazin putem afla date despre: pret, denumire (inclusiv greutate/volum), eventual cantitatea aflata in stoc. Din pacate informatii suplimentare referitoare la data fabricatie/expirarii, culoare, marime ar presupune crearea de produse diferite, cu coduri de produs diferite pentru fiecare astfel de caracteristica diferita care insa se vor referi la aceleasi obiecte. Sistemul ar fi complet ineficient
In cazul tehnologiei RFID, purtatorul de informatie se poate prezenta sub forma unor etichete, tag-uri, cuie sau orice obiect in care pot fi montate o mica antena si un circuit integrat care poate fi atasat unui obiect. Pentru simplitate vom numi acest purtator de informatie "tag". Unele taguri poti citite dar exista si variante care pot fi si scrise.
La fel ca si la etichetele cu coduri de bare fiecare tag RFID are un numar unic care poate fi doar citit. Daca tagul poate fi si scris exista in plus o zona de tip memorie care poate stoca date. Acestea pot contine informatii cum ar fi codul de produs dar si detalii suplimentare cum ar fi data de fabricatie/expirare, marimea sau culoarea. Aceasta zona de memorie este impartita in zone mai mici – „sectoare" – care pot fi accesate individual si la care accesul poate fi controlat prin parole.Existenta acestor sectoare permite ca intr-un singur tag sa coexiste date utile pentru mai multe aplicatii. Cu alte cuvinte intr-un card RFID intr-un sector se pot inscrie date referitoare la numele posesorului si perioada de valabilitate a cardului - date generale. intr-un alt sector se pot inscrie date referitoare la controlul accesului - in ce zone ale cladirii si intre ce intervale orare are acces posesorul. Iar in alt sector se pot scrie date referitoare la creditul pe care il are acesta la restaurantul institutiei.
Principalele beneficii pe care tehnologia RFID le are sunt:
• Se pot citi „simultan" mai multe taguri, nefiind necesara deschiderea cutiei,
• Nu este necesar contactul vizual cu purtatorul de informatie, tehnologia RFID functionand prin radio,
• Fiecare tag este unic; in acest fel se poate repeta citirea pana cand toate tagurile au fost citite, putand fi eliminate citirile multiple.
Dupa cum spunea cineva, citirea etichetelor cu coduri de bare este ca si cum ai pescui cu undita in timp ce citirea etichetelor RFID este ca si cum ai pescui cu navodul. La o singura citire se preiau datele de le intreg „bancul" de etichete.
Problema este ca un tag RFID este mult mai scump decat o eticheta cu cod de bare.
Si atunci cand folosim etichete clasice si cand RFID? Totul depinde de aplicatie si ce se doreste sa se obtina.
Codurile de bare sunt ideale pentru anumite aplicatii: stocuri pentru articole care nu au culori sau marimi diferite pentru acelasi produs, vanzari, curierat, trasabilitate.
Tehnologia RFID deschide calea catre noi aplicatii, mult mai performante. Ele se folosesc fie atunci cand se doreste stocarea datelor referitoare la marime, culoare, termene de fabricatie sau de expirare, serie, fie cand exista multe articole mici, cu caracteristici diferite, a caror manipulare este dificila si necesita timp (de exemplu bijuteriile) dar si pentru certificare autenticitatii unui produs datorita faptului ca datele din sectoare nu pot fi modificate decat daca este cunoscuta parola de acces la acel sector. In acest din urma caz producatorul poate inscrie o anumita informatie care sa certifice autenticitatea si care, prin inscrierea intr-un sector protejat, sa nu poata fi duplicata.
Aplicatiile de inventariere, receptie de marfa sau urmarire si regasire de obiecte de inventar au de asemenea de castigat prin faptul ca distanta de citire este mare si se pot citi „simultan" mai multe etichete. Practic intr-o incapere cu zeci de obiecte vor fi suficiente doar cateva citiri pentru a inventaria produsele, fara a fi necesara scanarea lor bucata cu bucata.
Una dintre problemele frecvent intalnite la citirea codurilor de bare se refera la dubla citire a codurilor de bare - 2 angajati pot citi si inregistra acelasi produs de doua ori, provocand inexactitati in stoc.
Atunci cand etichetele RFID sunt citite, acestea fiind unice, sistemul "va sti" ca respectiva eticheta a fost citita de mai multe ori si atunci o va inregistra o singura data.
O alta aplicatie tipica este la biblioteci. In fondul de carte al unei biblioteci coexista mai multe exemplare ale aceleiasi carti, toate cu acelasi cod ISBN. Si atunci cum stim cine care exemplar a imprumutat, cand trebuie sa-l returneze si eventual, cine a adus exemplarul deterorat? Lucrul devine foarte simplu atunci cand pe fiecare carte exista cate o eticheta RFID, fiecare avand un numar unic si in care se afla inscris codul ISBN al cartii respective. mai mult, daca exista un exemplar "de referinta" care nu trebuie scos din biblioteca, acesta poate fi identificat si, atunci cand se incearca imprumutarea lui pentru acasa, acest lucru sa fie refuzat.
Solutiile posibile prin tehnologiile RFID sunt foarte numeroase si deschid un nou domeniu de aplicabilitate pentru identificarea automata. codurile de bare sunt insa departe de a fi istorie si pentru multe tipuri de aplicatii acestea au fost si vor ramane solutia de preferat.